Learn Gestalt

Angelica era medic, deși își schimbase profesia de multe ori în ultimul timp. Avea un copil și și-l dorea și pe al doilea, dar îi era foarte frică de asta. După ce am stabilit o legătură, mi-a spus că era îngrijorată de felul în care o vedeam eu. I-am spus ceea ce observasem de fapt, pentru a crea un fundament relațional... incluzând o brățară frumoasă pe care o purta, primită în dar de la soțul ei.

Fusese medic ginecolog și, ca parte a slujbei sale, se ocupase de avorturi. La acea vreme nu simțise nimic, era pur și simplu munca ei. Dar nu simțea nici bucurie atunci când asista la nașteri - ceea ce făcea parte tot din munca ei. Câțiva ani mai târziu a început terapia și a intrat în contact cu sentimentele sale. Acest lucru a inclus și durerea de a fi făcut acele avorturi. Nu avea de-a face cu vreo ideologie sau credință - era legat de impactul emoțional a peste 10 ani de avorturi. Recent pierduse o sarcină și a văzut-o ca pe o pedeapsă. A spus că are o migrenă, dar că își simte restul corpului amorțit. Pentru ea era ceva foarte profund când vorbea despre asta, plângea. I-am sugerat o pauză. Atunci când sunt prea multe sentimente pentru ca persoana să le încorporeze, se blochează. Să plonjezi în terapie nu este mereu un lucru bun. Pauza ne-a permis să ne retragem, iar eu am stabilit un contact relațional, spunându-i cum o vedeam - simțeam o mare compasiune pentru ea și nu aveam niciun gând negativ. S-a liniștit puțin.

Am întrebat-o ce simte în pântecele său. A spus - negru. Din nou intensitatea era prea mare pentru ea. Se retrăgea în sine. I-am cerut să mențină contactul vizual - altfel rămâne un sistem închis. I-am spus că brățara ei mă face să cred că sunt și alte culori acolo - brățara avea niște mărgele negre, dar și niște cristale și o formă roz, foarte frumoasă. I-am spus că rozul este o culoare asemănătoare cu cea a uterului ei - ca doctor știa că este adevărat. Procedând astfel, am introdus-o în ceva mai solid decât proiecția ei „neagră" și am dirijat-o spre sentimentul de viață, de sânge.

În timp ce vorbeam își ținea pumnii încleștați, iar eu i-am indicat acest lucru - aducem conșitentizarea asupra punctelor cheie de exprimare a energiei, ajutând la ieșirea lor la suprafață. Mi-a spus că simte furie. Acest lucru s-a întâmplat de câteva ori de-a lungul conversației noastre. În Gestalt o numim „figură emergentă", ceva paralel cu problema prezentată. Poate fi ceva asupra căruia se concentrează sau poate fi ceva exagerat. Mi-a spus că se simte ca și cum ar fi într-un loc întunecos din care vrea să scape.

Furia este așadar un indicator al dinamicii energiei de care avea nevoie pentru a face o schimbare. Să sugerezi ceva precum lovirea unei perne nu este neapărat ceea ce are nevoie un client. Am întrebat-o pe cine este furioasă - pe sine mi-a răspuns. Am întrebat-o ce și-ar spune sieși. Mi-a spus că se simțea ca un diavol și a continuat să spună despre sine ce persoană rea este și cum nu merita să mai aibă copii. Am întrebat-o dacă are vreo credință sprituală, dar mi-a spus că nu. I-am arătat că dacă crede în diavol, trebuie să fie și un dumnezeu pe undeva. Căutam un fel de izbăvire în acel loc diabolic. Am indicat natura polarităților - parte a orientării Gestalt către holism. A fost de acord, așa că i-am cerut să aleagă două obiecte care să reprezinte binele și răul.

A ținut puțin simbolul răului, apoi l-a pus în spatele celui al lui Dumnezeu. A spus că acesta doarme, iar ea vra să îl trezească. Îl tot trântea de podea, iar el se tot rostogolea. Voia să stea singur, așa că am intervenit ca „forță a binelui" și l-am așezat în picioare. I-am spus să fie receptivă la figura binelui. Deodată s-a simțit obosită. I-am sugerat să doarmă puțin. Pe când stătea sprijinită de mine, i-am sugerat că atunci când se va trezi, va putea simți forța vieții mișcându-se în pântecele ei.

S-a odihnit câteva minute, apoi a deschis ochii. A reușit într-adevăr să primească binecuvântarea vieții de la simbolul binelui. A simțit căldură în corp și o forță benefică în uter. A așezat apoi „răul" în spatele „binelui"... un simbol perfect al integrării. A confirmat faptul că în forța răului este un fel de putere pe care ar putea să o folosească.

În Gestalt vrem mereu să încorporăm lucrurile abstracte, iar în acest caz a fost vorba de polaritate. Avea nevoie de sprijinul adecvat, iar apoi a reușit să își atingă scopul - integrarea.