Case #64 - Alegeri sensibile sau nebunești


Zac avea probleme în relație. Iubita lui, Maria, era foarte înzestrată. Era creativă, avea o personalitate colorată, împărtășea multe dintre valorile lui legate de societate și politică. Îl accepta pe el așa cum era, lucru care nu i se mai întâmplase în alte relații. Se distrau împreună, dar erau niște lucruri cu care pur și simplu el nu putea fi de acord.

Ea fuma pipă, iar el nu. Îi plăcea pornografia, lui nu. Ea voia să aibe parteneri sexuali multipli, el nu . Îi plăcea spiritul ei rebel, dar îl și durea. Observa că ea era instabilă, dar simțea că ar putea să o ajute. Nu voia să mai aibă încă o relație eșuată, așa că de doi ani rămăsese blocat în această relație. Dar ea era deseori reactivă, uneori țipa la el și era destul de instabilă. Părea că este pur și simplu o relație prea complicată, cu toate acestea, el nu putea renunța. Era de părere că dragostea lui ar putea să o schimbe, că lucrurile ar putea să meargă. L-am întrebat: dar dacă lucrurile nu se vor îmbunătăți? Dacă ea nu se va schimba? Dacă ea nu dorește să se schimbe? Dacă nu va fi niciodată de acord cu monogamia?

Pentru el era greu să se gândească la asta. L-am întrebat direct, deoarece era mai degrabă conectat la fantezia lui decât la realitate. El evita întrebările și sentimentele sale în legătură cu ele. A trecut de la sine la visele de viitor. Gestalt se concentrează foarte mult pe prezent și mai ales pe experiența noastră din prezent. Oamenii au nevoie de sprijin uneori pentru a rămâne în prezent, iar Zac avea felul lui de a evita prezentul. Urmând acest proces, era limpede că el nu voia să trăiască astfel, că nu își dorea această luptă fără rost în relație și că, dacă ea nu se va schimba, acea relația nu va funcționa, iar el va trebui să renunțe.

Eram atent să nu îl influențez. Vederea existențială este că, indiferent de ce alegi să faci cu viața ta este alegerea ta, iar tu trebuie doar să accepți să trăiești cu consecințele, prevăzute și neprevăzute. Rolul meu este acela de a confrunta persoana cu alegerile sale, precum și cu consecințele acestora și să o ajut să treacă de la stadiul de spectator la cel de participant. Este foarte important să știe că ea este cea care ia deciziile și nu alte persoane sau circumstanțe.

În acest caz, dacă el alegea să rămână, era clar faptul că trebuia să o accepte pe ea așa cum este, în loc să vină cu un program de schimbări. Îi era greu să renunțe la programul să, iar atunci când a făcut-o și-a dat seama că nu îi prea rămânea mare lucru. Totuși, îmi dădeam seama că, idiferent cât de rațional ar fi fost, nu era deloc simplu.

L-am rugat să poarte o conversație între cele două laturi - cea care era gata să renunțe și cea care voia să rămână în relație. Era evident faptul că partea care dorea să rămână era copilul din sine, foarte emotiv. Latura care voia să renunțe era cea rațională, care se putea detașa. Doar pentru că făcea o alegere „delicată" și rațională nu însemna că situația era rezolvată. Copilul, latura emoțională trebuiau implicate în luarea deciziei. A fost nevoie de o conversație îndelungată între cele două laturi - nu doar cuvinte, ci și sentimentele care aparțineau fiecarei părți. Încet, încet s-a ajuns la un soi de consens, la o înțelegere. S-a ajuns la o decizie care implica și copilul din sine. Nu am considerat însă că acesta era finalul poveștii, deși era finalul ședinței. Era ceva asupra căruia trebuia să revin mai târziu în cadrul altor ședințe.

Fritz Perls o numea „topdog" și „underdog" , și indiferent cât de competent, clar și direct în gândire ni se pare că suntem, adevărul este că mereu există o altă latură a noastră care subminează acea voce a rațiunii. În acest caz, laturile rațional și emoțional nu erau de ajuns. De aceea, trebuia să fim prudenți, pentru a nu fi prea părtinitori cu latura rațională.



 Publicat de:  Steve Vinay Gunther